cu paşi greoi, lipsiţi de vlagă
cum tălpile călcau pe scrum
părea un drum bătut de lumea-ntreaga
Înţelesesem că plecând
din nou pe-o cale prea bătută
riscam puţin şi-abandonând,
căutam iar poteca cunoscută
Pe lângă mine tot treceau
oameni grăbiţi sau oameni lenţi
niciunii nu se abăteau
mergeau prea drept, păreau absenţi
Priveam la ei, chiar îi strigam
mă ocoleau fără oprire
Voiam să-i prind şi alergam,
dar neputinţa mea era doar umilire
Când tălpile mi-au sângerat
şi lacrimile m-au durut
am îndrăznit şi m-am oprit
mersesem mult pe-un drum pierdut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!