Adio

Adio, ce cuvânt frumos
când poţi să-l spui încă duios
să-l spui din suflet, ca o rugăciune
pentru că este tot ce-i mai poţi spune

oceane-ntregi s-au strâns la tine-n pleoape
şi curg uşor ca nişte line ape
în urma lor rămân albii adânci
şi tot ce cară se transformă-n stânci

o-ntreaga bibliotecă au scris buzele tale
acum cuvintele au devenit formale
săruturile ce nu le-ai primit
s-au transformat în fluturi şi-au murit

şi toate visele pe care le-ai avut
tot ca pe nişte vise le-ai pierdut
în fiecare dimineaţă-n care
în suflet ţi-era noapte, afară era soare

câtă iubire-ai strâns la tine-n piept
ai ferecat-o scrisă-ntr-un caiet
apoi l-ai rupt şi i-ai dat foc
biată fiinţă lipsită de noroc

ai obosit s-aştepţi şi să mai speri
un drum închis duce spre nicăieri
acum este momentul, nu ezita şi spune:
Adio şi rămâi cu bine!