Când pierzi

Când pierzi e ca şi cum ai cădea
exact înaintea liniei de sosire
după ce toată cursa ai fost cap de pluton.
Când pierzi simţi că te prăbuşeşti
înainte de-a ţi se deschide paraşuta.
Stii că-ţi va urma moartea,
dar timpul este prea scurt...
Când pierzi simţi că nu mai ai aer
în tubul cu oxigen pe care l-ai ţinut
toată scufundarea în spatele tău
legat strâns, având avertismente sonore
pentru momentul când ar fi trebuit
să-ţi ridici capul la suprafaţa apei.
Când pierzi simţi că te scufunzi
într-un coşmar din care nu te poţi trezi
Când pierzi îţi dai seama
cât eşti de neînsemnat
pentru cel pe care tocmai l-ai pierdut
si cât de puţin îi lipseşti,
dar cât de mult îţi lipseşte ţie...

Când pierzi poţi plânge fără să-ţi fie ruşine
Poţi să fii disperat fără să pari nebun
Poţi urla fără să fii considerat isteric
te poţi zvârcoli, te poţi afunda
în propriile-ţi remuşcări şi frustrări

Când pierzi poţi începe să-ţi pui întrebări
sau poţi renunţa la ele
de bună-voie şi poţi să nu mai cauţi
înţelesuri la tot ceea ce s-a întâmplat

Când pierzi conştient fiind
şi când înţelegi de ce ai pierdut
se cheamă că ai câştigat...