Când vei pleca nu trage uşa după tine
ca timpul dintre noi să zăbovească
să ne privească sec şi să nu ştie
de e momentul să intre sau să iasă
Las-o deschisă, este ca o poartă
pentru acestă clipă dintre noi
ce stă încremenită ca o hartă
cu căi necunoscute şi cu acces greoi
Aceste contratimpuri duşmănoase
se interpun secundelor pustii
ce sapă-n mine şanţuri dureroase
la fiecare pas cu care ştii să pleci şi nu să vii
N-atinge lemnul uşii transparente
las-o aşa deschisă-nspre tăcere
ascultă-mi doar strigarea şoaptelor stridente
ce abia-ţi îngaimă romanţă de durere
Lasă deschisă uşa atunci când vei pleca
o voi închide eu mult mai târziu:
atunci când suferinţa mea va abdica
de la râvnitul piedestal roziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!