vineri, 24 februarie 2012

Inventatorul




Sunt pionierul propriei dureri  
Mi-am inventat regrete și păreri  
Le-am pus la catastif ca simple reguli  
Și le-am urmat știind că sunt nereguli  
Am inventat o proprie năzuință  
Și am urmat-o plină de credință  
M-am la închinat propria-mi icoană  
Pictată cu trei lacrimi căzute dintr-o rană  
Am vrut durere, iată am găsit-o 
Mi-am fabricat-o, mi-am incolocit-o  
În suflet, în simțire și în ligamente  
Strângându-mi zilele-n regrete  
Mi-am construit din ea o fixă barieră  
Suind nefericirea la rang de carieră  
Așa mi-am scris romanul durerilor pripite 
 Ele n-au existat, eu le-am pus în cuvinte  
Și-n asta povestioară, la ce poți să mai speri  
Decât c-ai să primești
Brevet de inventator al propriei dureri    

2 comentarii:

  1. Mi-ar trebui o muza. Poti sa-mi imprumuti pentru cateva minute muza ta ca sa ma inspire si pe mine? Si apoi ii spunem ca va fi pentru ea poezia. :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!