ce noapte minunată
se-nghesuie s-apară
îmbrățișarea noastră
e-o floare albă, rară
și din sarutul zilei
cu greu ne despărțim
sărim greoi pe stele
în șoapte ne vorbim
iar drumul lung spre casă
separat iar îl facem
visam ce-i imposibil
în noaptea cea albastră
atingeri diafane,
atât de așteptate
trezesc fiori prin colțuri
de iubiri neuitate
ce noapte minunată
când luna e tăiată,
jumatea-ntunecată
zâmbind am și uitat-o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul tău este important pentru mine!