duminică, 15 mai 2016

Ca marea


ca marea sunt de zbuciumata 
ca plânsetul de dor si jale 
ca inima ce nu mai poate 
caci bate-n van si apoi moare 
ca urletul de tren sălbatic
ce rataceste-ntr-un desert 
ca floarea frântă de-o furtună
cu trupul vlăguit, inert...

ca marea sunt de zbuciumata 
si ca nisipu' împrăștiat 
ca vântul urlător în valuri 
ca sufletul destructurat 
sunt rupta-n zări, ca universul 
ce azi se-ntinde muribund 
așa ca ma întind pe-o stâncă 
sunt toți cei ce ramân plângând 

ca marea sunt de zbuciumata 
mi-au secat toate lacrimile 
plaja mi-atârnă suspendată 
mi-au înghețat vapoarele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!