marți, 1 mai 2018

Prolog

Dalia este cea mai uimitoare, cea mai spectaculoasa, mai inconstienta, mai tandră, mai spontana, mai imprevizibila și mai frumoasa ființa. Ea este mama mea. Ea m-a crescut ca pe fratele ei de la 16 ani și niciodată nu voi fi putea fi mai îndrăgostit mai mult de o alta femeie.
Mama a rămas însărcinată cu mine la vârsta de 15 ani, in urma unui viol, dar niciodată nu am simțit vreo urma de ura ori trauma revărsate asupra mea. Haha, mama Daliei și bunica mea spunea ca atunci când a rămas însărcinată, mama încă îmbraca păpuși cu haine confecționate de ea și ca eu am fost o prelungire fireasca a acestei pasiuni a ei. Si acum, la adolescenta, simt in grija si afectiunea ei pentru mine tot timpul un soi de joaca, tot timpul e ceva amuzant ori incitant in orice gest pe care mi-l oferă. De pilda și acum, înainte sa ies pe usa se uita la Șosetele mele negre și Imi spune ca mi s-ar fi potrivit cele verzi cu ursuleți roz pe care mi le-a luat cadou de craciun și pe care nu le-am purtat niciodată. Eu ma încrunt și ea rade și nu pot sa nu văd in zâmbetul ei decât șăgălnicia unei puștoaice de 16 ani.
Pe mine și pe Dalia, ne-a crescut bunica, mama Ana, Haha cum o striga mama, adica tot mama, in japoneza, in spiritul și educația japoneze. Nu am fost niciodată in Japonia, nici Dalia nu a fost, deși știu ca ea visa de mică sa ajunga acolo. Toată viața s-a pregatit pentru aceasta excursie. A învățat reverențe, comportament, limba și mersul. Eu o alint “micuța mea japoneza” când o simt iritată, când isi micșorează ochii și își țuguie buzele. O iau de obraji, ii prind parul negru in doua cozi laterale, o sărut pe vârful nasului și o tachinez:
- micuța mea japoneza, ce măgar te-a mai supărat de ești așa nervoasa?

Am 16 ani, ea are 32 și nu are încă un iubit. Își pierde timpul cu un individ din Franța. Joaca toată ziua go cu el și Imi spune ca intr-o zi se vor întâlni și vor fugi in Japonia amândoi. Și acolo vor juca go pana la epuizare.
- Dalia, ai 32 de ani degeaba. Găsește-ți un iubit aici. Ai și tu o vârsta. Poate e momentul sa-ți întemeiezi și tu o familie, sa faci un copil, doi.
Mama Ana ne aude din Bucătărie și bodogane și ea:
- las-o in pace, a rămas cu mintea tot de 15 ani. Crede ea ca mai apare printul pe un cal alb. Nu exista prinți pletoși și cai inaripati, fetițo.
- Exista, haha, A apărut deja. Trebuie doar sa ne întâlnim.
- Visezi la cai verzi pe pereți, iubita mea. Și fii-tu e mai matur decât tine...
Așa ne trec zilele, tachinand-o pe Dalia. O iubim mult. In fiecare zi din viața mea, descopăr in ea ceva nou, ceva uimitor, ceva spectaculos. Fiecare zi este surprinzătoare și acest lucru Imi umple sufletul de fericirea de a avea o așa mama și prietena.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!